Limbaje de programare: Laborator 12

Structuri

1. Definiţi un tip structură pentru o dată calendaristică (zi, lună, an, cu luna în format numeric). Scrieţi:
   • o funcţie care ia ca parametru o dată şi returnează câte zile au trecut de la începutul anului (pentru 1 ianuarie: 1 zi)
   • o funcţie care ia ca parametru două date şi returnează numărul de zile dintre ele (zero pentru date identice)
   • o funcţie care ia ca parametru o dată şi un număr şi returnează data aflată la acel număr de zile distanţă (în trecut pentru număr negativ)
   În toate funcţiile ţineţi cont de ani bisecţi.
2. Scrieţi un program care prelucrează un fişier în care informaţia din fiecare linie de text e structurată în câmpuri reprezentate pe un număr fix de caractere.
   Programul va prelucra rezultatele unei curse de alergare¹ . După cum indică antetul, ele conţin:
   • locul în clasament, de la caracterul 0 al liniei
   • numele complet, de la caracterul 8, pana la max. 31
   • numele echipei, de la caracterul 32 pana la max. 47
   • timpul obţinut, de la caracterul 48, in format mm:ss
   • eventual un comentariu până la sfârşitul liniei (poate fi ignorat)
   Definiţi o structură cu aceste 4 câmpuri, şi citiţi din fişier rezultatele într-un tabel de structuri (se poate citi până la o limită, de exemplu 100 de participanţi, sau pentru o soluţie completă, se poate realoca dinamic tabloul). După citire, realizaţi una din următoarele prelucrări (fiecare ia ca parametru tabloul de structuri şi lungimea lui):
   • Afişaţi clasamentul, indicând pentru fiecare participant şi diferenţa de timp faţă de primul şi/sau faţă de cel anterior
   • Pentru echipele cu cel puţin trei participanţi, afişaţi media timpilor primilor trei clasaţi din echipă.
   • Fiind dat un nume de echipă, creaţi prin alocare dinamică un tablou cu adresele structurilor tuturor participanţilor din echipă, încheiat cu adresa NULL. Scrieţi o funcţie care afişează media timpilor dintr-un astfel de tabel.
3. Scrieţi un program care prelucrează un fişier text reprezentând un graf în format DOT.
   În cazul cel mai simplu, pentru un graf orientat, fişierul începe cu cuvândul cheie digraph urmat de un nume pentru graf, şi descrierea lui între acolade { } . Fiecare linie conţine o muchie, reprezentată prin nodul sursă şi nodul destinaţie, în formatul nod1->nod2. Pentru simplificare, presupunem ca numele grafului e chiar numărul N de noduri, şi nodurile sunt denumite de la 0 la N-1. Atunci, descrierea

   digraph 5 {
     0 -> 1
     1 -> 2
     2 -> 3
     3 -> 1
     2 -> 4
   }
   

   reprezintă graful din figură.
   Programul va citi un fişier în format DOT cu numele dat pe linia de comandă, va memora legăturile dintre noduri, şi apoi va afişa graful, indicând pentru fiecare nod acele noduri în care se poate ajunge parcurgând o muchie. Pentru graful din exemplu, se va tipări:

   0: 1
   1: 2
   2: 3 4
   3: 1
   4:
   

   
   Programul va memora pentru fiecare nod o listă de adiacenţă a nodurilor care sunt destinaţie a unei muchii pornind din el. Fiecare element al listei conţine un nod (reprezentat printr-un întreg) şi un pointer la următorul element al listei (sau NULL, dacă nu mai există). Putem defini tipul:

   struct elem {		
     int dest;		// destinatia muchiei
     struct elem *nxt;	// pointer la următorul element
   };
   

  nou_elem->nxt = tab[src];
  tab[src] = nou_elem;

¹ Clasament preluat de aici, caracterele tab au fost expandate în spaţii. Puteţi prelucra şi direct sursa, ţinând cont că un tab sare la următoarea poziţie multiplu de 8 (poziţiile se numără de la 0).