Limbaje de programare: Laborator 8

Funcţii de intrare/ieşire

Temă pentru laborator

• citirea unui număr real float şi a unui număr real double
• citirea unei linii de text, de maxim 128 caractere

Scrieţi un program care citeşte cuvinte, presupuse de cel mult 50 de caractere, până la sfârşitul intrării, şi le afişează, fiecare pe câte un rând.

Exerciţii pregătitoare

while (apel citire cu rezultat corect)
  prelucrează

#define LEN 128
char line[LEN];
while (fgets(line, LEN, stdin)) {
  // prelucrează linia
}

char cuv[64];
while (scanf("%63s", cuv) == 1) {
  // prelucreaza cuvântul
}

int n;
while (scanf("%d", &n) == 1) {
  // prelucrează numărul n
}

Tabloul trebuie declarat de minim 20 + 1 (liniuţa) + 20 + 1 (pentru \0) caractere. Cuvintele nu trebuie citite în tablouri separate, ci direct acolo unde trebuie plasate: după citirea primului cuvânt calculăm lungimea lui, şi plasăm o liniuţă la sfârşit. Apoi, citim al doilea cuvânt la adresa caracterului următor în tablou. Pentru a citi un cuvânt trebuie să dăm funcţiei scanf adresa la care se va citi cuvăntul. Nu trebuie ca această adresă să fie neapărat începutul unui tablou (parametrii în C se transmit prin valoare, deci o funcţie nu are cum "să-şi dea seama" că adresa e început de tablou sau nu), ci trebuie doar ca de la acea adresă începând să rămână suficient de mult loc pentru a citi cuvântul.

#include <stdio.h>
#include <string.h>

int main(void)
{
  char s[42];
  printf("Introduceti doua cuvinte de max. 20 caractere: ");
  if (scanf("%20s", s) == 1) {
    unsigned len = strlen(s);	// afla lungimea cuvantului citit
    s[len++] = '-';		// adauga liniuta, creste lungimea
    if (scanf("%20s", &s[len]) == 1)	// citeste unde trebuie, pune si \0
      printf("Cuvintele legate: %s\n", s);
    else printf("lipseste cuvantul 2\n");
  } else printf("nu s-au introdus cuvinte\n");
  return 0;
}

Exerciţiul 2 Citiţi o propoziţie (şir de caractere care se termină cu '.') de maxim 80 de caractere (inclusiv punctul) şi afişaţi în caz contrar un mesaj de eroare.

#include <stdio.h>

#define LEN 80

int main(void)
{
  char p[LEN+1];
  for (int i = 0; i < LEN; ++i) {	// citim direct in tablou
    int c = getchar();
    if (c == EOF) {
      printf("propozitie neterminata, EOF\n"); return 1;
    } else if (c == '.') {
      p[i++] = c; p[i] = '\0'; // termină şirul
      printf("propozitia: %s\n", p); return 0;
    } else p[i] = c;
  }
  p[LEN] = '\0';		// termină şirul
  printf("propozitie prea lunga: %s", p);
  return 2;
}

• la apariţia punctului final
• la atingerea limitei de 80 de caractere
• la întâlnirea sfârşitului intrării (EOF)

Întrucât şirul nu e citit cu funcţii standard (fgets, scanf, etc.) trebuie să introducem terminatorul '\0' pentru a-l putea folosi ulterior (de exemplu în printf).

Problema se poate rezolva şi altfel, citind max. 79 de caractere în afară de punct cu scanf(p, "%79[^.]"). Trebuie verificată citirea corectă, şi dacă următorul caracter e punct, apare EOF, sau au fost citite 79 de caractere şi apoi nu apare punctul (propoziţie prea lungă).

Exerciţiul 3. Căutarea de tipare în texte.
Scrieţi un program care citeşte de la intrare un text şi tipăreşte acele fragmente aflate între şirurile begin şi end (nu neapărat de sine stătătoare).

Problema seamănă cu cea rezolvată la curs, în care se tipăreşte orice text care nu e inclus între < şi >, dar textul interesant nu mai e delimitat de o pereche de caractere, ci de şiruri (cuvinte).

Pentru început, trebuie să găsim în text şirul begin. Dacă s-ar fi căutat cuvinte de sine stătătoare, s-ar putea citi textul cuvânt cu cuvânt, şi compara fiecare cuvânt cu cel căutat (tratând însă şi cuvintele foarte lungi care s-ar putea să fie despărţite prin citirea pe lungime limitată).

În acest caz, putem căuta întâi primul caracter, şi apoi verifica dacă urmează restul şirului. Putem citi până la b cu secvenţa (unde nu trebuie uitat testul de EOF):

int c;
do c = getchar();
while (c != EOF && c != 'b)';

char incep[5] = "";	 // initializat
scanf("%4[^b]", incep);  // max. 4 caractere fara 'b'
if (strcmp(incep, "egin") == 0) // ... s-a potrivit ...

int matchbegin(void)
{
  int nrc = 0;
  do {
    scanf("%*[^b]");
    if (scanf("begin%n", &nrc) == EOF) return 0;
  } while (nrc == 0);
  return 1;
}

Pentru copierea până la end procedăm similar: un ciclu de copiere caracter cu caracter pana la e, după care verificăm dacă apare nd, citind un şir de două caractere, dar fără să permitem e (o altă variantă ar fi scanf("%2[dn]", care permite doar caracterele d şi n). Dacă şirul citit e chiar nd, am încheiat, altfel şirul (împreună cu 'e' iniţial) e tipărit, şi reluăm căutarea. Testul şi ieşirea la EOF se face în ciclul care caută litera e, ciclul exterior poate fi reluat necondiţionat: for (;;), sau while (1) .

void copyend(void)
{
  for (;;) {
    int c;
    while ((c = getchar()) != 'e')
      if (c == EOF) return; 
      else putchar(c);
    char w[3] = "";
    scanf("%2[^e]", w);
    if (strcmp(w, "nd") == 0) return;
    else { putchar('e'); printf("%s", w); }
  }
}

int main(void)
{
  while (matchbegin())
    copyend();
}

Probleme propuse

1. Scrieţi un program care extrage din textul citit de la intrare şiruri care corespund cu următoarele tipare:
   • şiruri de cifre
   • şiruri de caractere cifre sau punct
   • şiruri de caractere cifre sau - sau /
   Ulterior, din şirurile găsite, selectaţi şi afişaţi cele care sunt
   • numere de telefon, în format cccc/cccccc (4 + 6 cifre)
   • numere de card, in format 1234-1234-1234-1234 (4 x 4 cifre)
   • adrese de IP, in format numar.numar.numar.numar (4 numere de la 0 la 255)
2. Scrieţi un program care extrage din textul citit de la intrare:
   • nume de sit-uri web: www. urmat de mai multe cuvinte separate prin punct
   • URL-uri: http:// urmat de mai multe cuvinte separate prin punct, şi apoi cuvinte separate prin /
3. Scrieţi un program care tipăreşte din textul de la intrare toate fragmentele aflate între begin şi end, dacă acestea apar ca şi cuvinte de sine stătătoare.
4. Scrieţi un program care numără apariţiile unui şir specificat (variantă: cuvânt de sine stătător) în textul de la intrare.
5. Scrieţi un program care citeşte de la intrare un şir de întregi separaţi prin spaţii şi afişează subşirurile crescătoare de cel puţin două numere.
   Exemplu: din 4 5 6 2 3 1 -4 -4 va afişa
   4 5 6
   2 3
   -4 -4
6. Scrieţi un program care citeşte de la intrare şi prelucrează un tabel în format CSV (comma-separated values), în care fiecare linie de text conţine date separate prin virgule.
   Fiecare linie conţine un nume de student, si apoi trei note (reali între 1 şi 10) dintre care unele pot lipsi. De exemplu:

   Andrei Ionascovici,8, 7.5, 5
   Vlad Prisacescu,5  ,,6.5
   

   Eventualele spaţii de ambele părţi ale virgulelor nu contează.
   Citiţi textul şi afişaţi fiecare student cu media lui. Dacă una din note e sub 5 sau lipseşte, afişaţi "nepromovat".
   Atenţie la citire când ultima notă de pe o linie lipseşte
7. Prelucrarea textelor structurate
   Mai multe tipuri de reprezentare structurată permit definirea de secţiuni etichetate, care pot fi încuibate pe mai multe nivele.
   a) Fişiere XML reprezintă informaţia structurat, asociind elementelor de date câte o etichetă care apare în forma <nume> la început, şi în forma </nume> la sfârşitul valorii reprezentate, de exemplu <nota>9</nota>. Entităţile de date pot conţine la rândul lor alte elemente, de exemplu:

   <student>
     <prenume>Ion</prenume>
     <nume>Iovanescovici</nume>
     <nota>9</nota>
     <nota>8</nota>
     <nota>10</nota>
   </student>
   

   
   b) LaTeX e un limbaj pentru descrierea documentelor în vederea tipăririi. El permite secţiuni delimitate prin comenzile \begin{nume} şi \end{nume}, care pot fi la rândul lor încuibate. De exemplu, fragmentul

   \begin{center}
   \begin{verbatim}
   int main(void)
   { 
     return 0;
   }
   \end{verbatim}
   Cel mai simplu program C
   \end{center}
   

   are o astfel de secţiune (verbatim) împreună cu alt text obşnuit (dedesubt), ambele făcând parte dintr-o altă secţiune (center).
   În ambele cazuri (XML şi LaTeX) secţiunile pot fi încuibate, în alta, dar nu se pot intercala (etichetele se închid în ordinea inversă în care au fost deschise).

   Scrieţi un program care citeşte de la intrare un text cu structura respectivă şi afişează doar textul propriu-zis din secţiuni, semnalând dacă apar erori de formatare (etichete nepereche).

   Soluţia e recursivă, observând că textul are structura:
   secţiune ::= eticheta-inceput repetiţie de text obişnuit şi secţiuni eticheta-sfarşit
   La întâlnirea unei etichete de început, se apelează funcţia de prelucrare a unei secţiuni, cu parametru numele etichetei. Funcţia se încheie la întâlnirea etichetei de sfârşit cu acelaşi nume; ea prelucrează (tipăreşte) textul obişnuit, şi la întâlnirea altei etichete de început, se apelează recursiv.