Programarea Calculatoarelor: Laborator 7

Tablouri. Şiruri de caractere

• funcţia standard strlen care returnează lungimea unui şir: size_t strlen(const char *s)
  Reamintim că size_t e un tip întreg fără semn folosit pentru dimensiuni (e tipul returnat de operatorul sizeof), iar specificatorul const precizează că obiectul respectiv (şirul s) nu e modificat.
  Scrieţi un ciclu care parcurge şirul cu un indice până când întâlneşte caracterul '\0' (fanionul de sfârşit de şir) şi returnează valoarea indicelui (care numără caracterele parcurse).
• Scrieţi o funcţie int strindex(const char *s, char c) care returnează valoarea primului indice la care se găseşte caracterul c în şirul s, sau valoarea -1 în cazul cănd caracterul nu e găsit.
  Ciclul de parcurgere a şirului va avea în acest caz două condiţii de ieşire, corespunzătoare celor două cazuri. O variantă simplă e să scriem ciclul cu una din condiţii, iar pe cealaltă s-o verificăm în interiorul ciclului, şi să ieşim din ciclu returnând direct valoarea funcţiei.
• funcţia char *strchr(const char *s, int c) care la fel cu cea de mai sus caută un caracter (reprezentat de întregul c) într-un şir, dar returnează adresa caracterului găsit, sau NULL dacă acesta nu există în şir
• variantele strrindex şi strrchr ale funcţiilor de mai sus, care găsesc ultima apariţie a caracterului în şir

Exerciţiul 1 Scrieţi o funcţie care ia ca parametru un şir de caractere şi returnează valoarea numărului aflat în porţiunea iniţială a şirului.
Funcţia acceptă ca şirul să conţină un număr arbitrar de spaţii albe iniţiale, opţional semnul (+ sau -), şi apoi cifre în baza 10. Conversia se opreşte la întâlnirea primului caracter necorespunzător. Dacă până în acel punct nu s-a întâlnit un număr valid, funcţia returnează zero.

Observaţie: O astfel de funcţie standard există: int atoi(const char *s) şi e declarată în stdlib.h.

Funcţia va construi numărul similar cu cele de citire de numere întregi (readnat, readint) scrise anterior, cu deosebirea că numărul e conţinut în şir. Funcţia nu va citi pe rând caractere de la intrare, ci va avansa cu indicele în şir.

Variantă: scrieţi o funcţie care se comportă similar, dar acceptă un şir reprezentând un număr într-o bază arbitrară (între 2 şi 36), dată ca al doilea parametru. Cifrele cu valori începând de la 10 sunt reprezentate prin litere mari sau mici.

Exerciţiul 2 Scrieţi o funcţie care normalizează (simplifică) un şir de caractere care conţine un nume de fişier. Şirul conţine opţional mai multe componente de nume de catalog (directory), separate de caracterul / şi în final numele propriu-zis de fisier. Funcţia va efectua următoarele prelucrări:

• O componentă de nume .. înseamnă catalogul părinte (trecerea cu un nivel mai sus în ierarhia de fisiere). Dacă e precedată de o altă componentă (care nu e ..) are ca efect eliminarea componentei anterioare din nume. De exemplu, numele users/doru/../dragos revine din catalogul doru un până la users şi apoi din nou un nivel în jos în catalogul dragoş. Deci numele poate fi simplificat la users/dragos.
  O componentă de catalog .. aflată la începutul unui nume: ../lib/libc.so nu poate fi simplificată, deoarece nu ştim numele catalogului care se află cu un nivel mai sus.
  Catalogul părinte al catalogului rădăcină (/ aflat la începutul numelui) este tot rădăcina, deci /../ la începutul unui nume poate fi înlocuit cu /
• O componentă de catalog cu numele . (catalogul curent) nu are nici un efect (nu schimbă catalogul), deci poate fi eliminată. De exemplu, ./fisier.txt devine fisier.txt
• Dublarea separatorului / nu are nici un efect, // poate fi înlocuit cu /.

Exerciţiul 3 Completaţi o matrice N x N în spirală cu numerele de la 1 la N*N pornind de la colţul din stânga sus, în sensul acelor de ceasornic. Afişaţi matricea.

Exerciţiul 4 Completaţi o matrice cu reprezentarea unui fractal de formă pătrată, folosind valori diferite (de exemplu 1 şi 0) pentru căsuţele (elementele) tipărite (ocupate) şi libere. Tipăriţi matricea, folosind caracterele * şi spaţiu. Ca exemple, folosiţi fractalul cu cruciuliţe sau covorul lui Haferman.

Pentru a rezolva problema:

• stabiliţi ca şi constantă ordinul fractalului (numărul de paşi de transformare) şi declaraţi o matrice pătrată de dimensiune corespunzătoare.
• definiţi o funcţie recursivă care completează matricea pentru o figură (pătrat) de ordin dat, şi se autoapelează pentru a construi figurile (pătratele) de ordin mai mic din care e compusă. Funcţia va primi ca parametru coordonatele pătratului (de exemplu un colţ, sau centrul său)
• pentru cazul al doilea (covorul), scrieţi fie două funcţii, câte una pentru cele două pătrate care sunt transformate după reguli diferite (plin şi gol), fie folosiţi un parametru suplimentar (valoare: 1 sau 0) pentru a identifica tipul de pătrat care trebuie completat.