Programarea Calculatoarelor: Laborator 4

• la citirea unui număr întreg cu semn: decizia se face examinând primul caracter (+, -, cifră, altceva), după care prelucrările pe fiecare ramură sunt similare: apelăm aceeaşi funcţie care citeşte un şir de cifre şi returnează valoarea întreagă corespunzătoare, şi eventual schimbăm semnul valorii rezultate.
• la fel, la citirea unui număr care poate fi în baza 8, 10 sau 16, decizia se ia după prefix: 0x sau 0X pentru număr hexazecimal, doar 0 pentru număr octal, si direct o cifră nenulă pentru număr zecimal. Conversia şirului de cifre în valoare numerică se face după acelaşi tipar (formulă), diferă doar valoarea bazei (8, 10, 16), şi implicit valoarea celei mai mari cifre permise (baza - 1). Aceasta evidenţiază un alt principiu de bază în programare: generalizarea şi evitarea duplicării de cod: scriem o singură funcţie de conversie care ia ca parametru suplimentar baza, şi o foloseşte în formula de calcul a valorii (baza * valoare anterioara + cifra), precum şi la verificarea că nu au fost introduse cifre prea mari.
• pentru citirea unui număr real, putem scrie şi apela succesiv (secvenţiere) două funcţii: una care citeşte şi returnează valoarea părţii întregi, şi una care citeşte şi returnează valoarea părţii reale (scrisă similar, doar că aici trebuie să ţinem minte puterea negativă a lui 10 la care s-a ajuns în partea zecimală)
• funcţii scrise tot cu citire şi prelucrare caracter cu caracter a unor texte (nenumerice): pentru numărarea cuvintelor sau caracterelor sau spaţiilor etc. dintr-o linie de text

Discutăm în continuare scrierea recursivă şi iterativă a problemei prezentate la curs, de citire a unui întreg. Scriem întâi ambele funcţii cu doi parametri: caracterul curent şi valoarea parţial calculată:

#include <ctype.h>
#include <stdio.h>
int readint_r(int c, int val)
{
  return isdigit(c) ? readint_r(getchar(), 10*val + (c - '0'))
                    : val;
}

int readint_it(int c, int val)
{
  while (isdigit(c)) {
    val = 10 * val + (c - '0');
    c = getchar();
  }
  return val;
}
int main(void)
{
  printf("%d\n", readint_r(getchar(), 0));
  printf("%d\n", readint_it(getchar(), 0));
  return 0;
}

Putem rescrie funcţiile transformând caracterul din parametru în variabilă locală, iar pentru varianta nerecursivă, şi valoarea calculată. Structura codului se modifică minimal, reflectând faptul că trebuie acum citită în funcţie valoarea caracterului, înainte de a fi testată, şi funcţiile au mai puţini parametri. În varianta iterativă, val trebuie iniţializată cu aceeaşi valoare (0) pe care o primea anterior la primul apel.

#include <ctype.h>
#include <stdio.h>
int readint_r(int val)
{
  int c;
  c = getchar();
  return isdigit(c) ? readint_r(10*val + (c - '0')) : val;
}

int readint_it()
{
  int c, val = 0;
  c = getchar();
  while (isdigit(c)) {
    val = 10 * val + (c - '0');
    c = getchar();
  }
  return val;
}

int main(void)
{
  printf("%d\n", readint_r(0));
  printf("%d\n", readint_it());
  return 0;
}