Programarea calculatoarelor 2 - Laborator 10

Într-o arhivă tar (numele provine de la "tape archive"), fiecare fişier e precedat de un antet de 512 octeţi (un sector), şi rotunjit în sus la un număr întreg de sectoare, ultimul sector fiind completat cu octeţi nuli. Arhiva se termină cu două sectoare nule.

Programul va fi rulat cu comanda
tar comandă fişier1 fişier2 ... fişierN
Primul caracter al comenzii va fi unul din:
c : crează arhivă
x : extrage din arhivă
Opţional, comanda poate să aibă ca al doilea caracter litera f. În acest caz, primul argument fişier care urmează e numele arhivei; dacă litera f lipseşte, programul citeşte/scrie arhiva (de) la intrarea /ieşirea standard. Celelalte nume de fişiere sunt cele care trebuie arhivate/dezarhivate. Pentru comanda x, dacă nu se dau nume de fişiere se dezarhivează toate fişierele din arhivă.

Antetul memorat în arhivă pentru fiecare fişier conţine numele fişierului la octetul 0, pe o lungime de max. 100 octeţi, inclusiv terminatorul nul (fişiere cu nume mai lungi nu pot fi arhivate). La deplasamentul 124, pe o lungime de 12 octeţi, se găseşte lungimea fişierului, ca şir de cifre octale, completat la stânga cu cifre 0 şi terminat cu caracterul nul. (Formatul complet e descris în fişierul /usr/include/tar.h).

Implementaţi în primul rând comanda x cu extragerea tuturor fişierelor. Citiţi arhiva secvenţial (de exemplu câte un sector), şi extrageţi fişierele cu lungimea specificată în arhivă (fără rotunjire la sectoare întregi). Puteţi verifica programul pe o arhivă reală creată cu programul UNIX tar folosind aceeaşi sintaxă. Implementaţi apoi comanda c. Pentru a afla de la început care e dimensiunea fiecărui fişier de arhivat, puteţi folosi funcţia fseek cu ultimii doi parametri 0 şi respectiv SEEK_END odată ce fişierul a fost deschis (după care va trebui să repoziţionaţi indicatorul la început de fişier). În final, implementaţi comanda x cu extragerea selectivă doar a acelor fişiere care sunt specificate în linia de comandă. Pentru aceasta, citiţi arhiva secvenţial şi "săriţi" peste fişierul curent daca acesta nu trebuie extras.
Toate fişierele vor fi deschise în mod binar. Vă veţi putea verifica implementarea lui c doar cu propria implementare a lui x şi nu cu programul UNIX tar deoarece varianta simplificată propusă aici nu completează toate câmpurile din antet.