Noutăţi editoriale: decembrie 2021

Cartea Biserică şi societate:

Etape ale organizării moderne a cultului creştin-ortodox cercetate de Ana Ursulescu

Motto: ,,Biserica ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului, fiind păstrătoarea elementului latin, care a stabilit şi unificat limba noastră într-un mod admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise” (Mihai Eminescu).

Apărut recent la prestigioasa editură Eurostampa, volumul ,,Biserică şi societate. Protopopiatele ortodoxe bănăţene de la graniţa cu Transilvania: Caransebeş, Lugoj, Făget,1865-1910”, a doamnei Ana Ursulescu, este o lucrare ştiinţifică, elaborată în urma unei cercetări laborioase, care poate constitui un document de referinţă pentru cunoaşterea organizării şi dezvoltării de-a lungul anilor 1865-1910 a activităţii instituţiilor de cult şi a pregătirii personalului bisericesc, cu precădere a celor trei Protopopiate ortodoxe bănăţene de la graniţa cu Transilvania, mai precis cu părţile hunedorene ale provinciei.
De la bun început impresionează acribia cu care autoarea se apleacă asupra fiecărui aspect, coroborând toate documentele care au circulat pe filiera parohii-protopopiate-episcopie, episcopie-protopopiate-parohii sau parohii-eparhie- protopopiate. Prin universalitatea Bisericii fiecare comunitate locală reproduce Biserica în integralitatea ei, iar prin împărtăşirea aceluiaşi adevăr dogmatic se realizează unitatea acestor comunităţi, biserica fiind un organism divino-uman universal şi unitar, nivelul trinitar de comuniune se perpetuează la fiecare nivel al existenţei. ,,Demersul ştiinţific este justificat prin faptul că instituţia Bisericii ortodoxe, şi-a exercitat deseori rolul de interfaţă în relaţiile dintre comunităţile de creştini şi autorităţile politice locale şi zonale sau dintre acestea şi cele aparţinătoare altor confesiuni existente în spaţiul caransebeşeano-lugojano-făgeţean. În acelaşi timp, punerea în lumină a trecutului bisericesc ortodox dintr-un spațiu geografic care reprezenta aproximativ 30% din cel arondat Episcopiei Caransebeș este motivată și din considerente de ordin cultural-național. Sub protecția Bisericii, iar de multe ori cu sprijinul material al acesteia, s-au format elite culturale remarcabile, care se vor implica activ în mișcarea de emancipare națională, apoi de eliberare națională”, precizează foarte clar autoarea în introducerea-argument, mai ales că ortodocşii din acest areal au reprezentat în jur de 85% din populaţie.
În contextul unor atacuri la adresa bisericii, făcute azi de aşa numiţii progresişti, critici mai degrabă nefondate, nepăsarea nu trebuie să fie atitudinea care ar trebui adoptată. Dimpotrivă cunoaşterea cât mai multor aspecte, din prezentul şi din trecutul activităţii bisericeşti este salutară. Şi din acest motiv apreciem ca binevenită apariţia acestei lucrări, pentru că se aduc precizări importante şi inedite legate de menirea Bisericii ortodoxe române care are o dublă îndatorire. Prima se identifică cu misiunea Bisericii ortodoxe universale şi se manifestă pe trei planuri: liturgic-sacramental, mistico-ascetic, social-comunitar. A doua misiune se referă la identitatea sa cu formaţiunea comunitară pe care o reprezintă, adică cu naţiunea română. Se cunoaşte prea bine rolul important pe care l-a jucat Biserica ortodoxă de-a lungul istoriei neamului nostru românesc şi la fel şi în zilele noastre.
Lucrarea este structurată în patru capitole şi peste 30 de subcapitole, subiectul complex fiind tratat logic începând cu prezentarea condiţiilor preliminare constituirii protopopiatelor bănăţene din secolul al XVIII-lea şi continuând cu reperele instituţionale ale acestora în secolul al XIX-lea. Toate elementele de interes legate de instituţiile de cult şi de poziţia preoţilor, apoi de domeniul epitropesc sunt aprofundate prin prezentarea unor documente autentice, hărţi, tabele, imagini schematice sugestive, extrem de detaliate. Notele explicative de la subsol oferă informaţii suplimentare pentru orice cititor interesat de un aspect sau altul. Autoarea a pornit în demersul său de la ideea că modelul de organizare bisericească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a preluat importante elemente din ,,Constituţia eclesiastică a naţiunii sârbeşti şi române de credinţă ortodoxă”, adoptată în 1779, când biserica ortodoxă română era subordonată celei sârbeşti. Ana Ursulescu aminteşte că ,,atunci când au fost analizate probleme ce au vizat instituțiile de cult (parohii și filii), edificiile bisericești, averile bisericești sau cele legate de preoțimea din protopopiate, am recurs la o tratare din perspectivă diacronică, punând accent pe ideea că ierarhia bisericească autohtonă, în efortul de reorganizare a sistemului de după 1865, a păstrat elemente esențiale ale structurii organizatorice instituite din vremea exercitării autorității ierarhilor sârbi”. Astfel de precizări sunt necesare pentru a aprecia corect atât punctul de plecare, cât şi concluziile cercetătoarei. De asemenea lucrarea impresionează prin vasta bibliografie, care cuprinde surse inedite şi surse edite, precum şi glosarul, întins pe 12 pagini, cu explicaţii amănunţite, necesare înţelegerii juste a conţinutului ideatic.
Cei ce cunosc trecutul neamului nostru, ştiu că istoria acestui popor, biruinţele domnitorilor, slova românească, cultura, literatura şi arta nu se pot închipui fără duhul bisericii ortodoxe române, care este astăzi o prezenţă din ce în ce mai consistentă în spaţiul public şi privat, ceea ce indică o revenire a omului modern la formele de manifestare a sacrului. În peisajul lucrărilor consistente despre rolul important al bisericii, acest volum are locul său de sine stătător. Pune în lumină foarte multe date precise, cercetate din mai multe surse, care atestă seriozitatea cu care Ana Ursulescu a parcurs drumul sinuos şi arid al subiectului tratat.

                                                                        Prof. Monica M. CONDAN