Limbaje de programare: Laborator 7

Tablouri. Şiruri de caractere

1. Implementaţi câteva funcţii simple pentru lucru cu şiruri de caractere:
   • funcţia standard strlen care returnează lungimea unui şir: size_t strlen(const char *s)
     size_t e un tip întreg fără semn folosit pentru dimensiuni (tipul returnat de operatorul sizeof). Specificatorul const precizează că obiectul respectiv (şirul s) nu e modificat.
     Parcurgeţi şirul în ciclu cu un indice până când întâlneşte caracterul de sfârşit '\0' şi returnează valoarea indicelui (numărul caracterelor parcurse).
   • o funcţie int strindex(const char *s, char c) care returnează primul indice la care se află caracterul c în şirul s, sau -1 când caracterul nu e găsit.
     Tiparul e acelaşi ca în căutarea în tablou prezentată la curs.
   • funcţia char *strchr(const char *s, int c) care la fel cu cea de mai sus caută un caracter (reprezentat de întregul c) într-un şir, dar returnează adresa caracterului găsit, sau NULL dacă acesta nu există în şir
   • variantele strrindex şi strrchr ale funcţiilor de mai sus, care găsesc ultima apariţie a caracterului în şir. Pentru acestea, rezultatul e iniţializat pe valoarea care înseamnă "caracter negăsit" (-1, respectiv NULL) şi e actualizat de fiecare dată când se găseşte caracterul, parcurgând şirul de la început. Ciclul nu se încheie la găsirea primei apariţii, ci şîrul e parcurs complet.
   • două funcţii strlwr şi strupr care modifică şirul transmis ca parametru, transformând toate literele în litere mici, respectiv mari, şi fără a modifica alte caractere.
2. Scrieţi o funcţie care ia ca parametru un şir de caractere care conţine un număr în baza 10 şi returnează valoarea numărului.
   Funcţia acceptă ca şirul să conţină un număr arbitrar de spaţii albe iniţiale, opţional semnul + sau -, şi apoi cifre în baza 10. Conversia se opreşte la întâlnirea primului caracter necorespunzător. Dacă până în acel punct nu s-a întâlnit un număr valid, funcţia returnează zero.
   Observaţie: O astfel de funcţie standard există: int atoi(const char *s) şi e declarată în stdlib.h.
   Funcţia va calcula numărul similar cu cele de citire de numere întregi (readnat, readint) scrise la curs, dar numărul e dat ca şir de cifre. Funcţia nu va citi caractere de la intrare, ci va avansa cu indicele în şir.
3. Scrieţi o funcţie similară cu cea de mai sus, dar cu parametri un şir de cifre într-o bază oarecare, şi valoarea bazei (între 2 şi 36), şi care returnează valoarea numărului respectiv.
4. Scrieţi o funcţie care ia ca parametri un tablou cu coeficienţii (reali) ai unui polinom, gradul lui, şi o valoare reală x şi returnează valoarea în punctul x a polinomului. Nu folosiţi funcţia pow.
5. Scrieţi o funcţie care adună la un polinom P dat ca parametru alt polinom Q dat ca parametru, dacă gradul lui Q nu depăşeşte gradul lui P. Pentru fiecare polinom se transmit ca parametri un tablou cu coeficienţii (reali), şi gradul polinomului.
6. Scrieţi o funcţie simplă de sortare a unui tablou (de întregi sau reali).
   Scrieţi întâi o funcţie care returnează indicele elementului maxim din tablou. Interschimbaţi maximul cu ultimul element, a[len-1] (dacă maximul nu e deja chiar pe această poziţie). Acum ultimul element e cel bun în ordinea de sortare, şi repetaţi sortarea pentru tabloul de la a[0] la a[len-2].
7. Fiind dat un număr prim p şi un număr 1 < a < p afişaţi toate numerele din intervalul [0, p-1] care nu pot fi scrise sub forma a^k(mod p).
   Indicaţie: calculaţi valorile a^k(mod p), k ≥ 1 până cănd apare valoarea 1 (apoi şirul e periodic). Folosiţi un tablou cu indici resturile modulo p (0 până la p-1), iniţializat cu 0, în care treceţi 1 când întâlniţi restul respectiv.